Deoarece Red Hat Linux a fost creat ca sistem de operare multiutilizator , chiar daca sunteti singura persona care utilizeaza calculatorul in cauza , incepeti deschizand o sesiune de lucru prin conectarea la sitem. Conectarea la sistem va identifica drept un anumit utilizator. Cu acea identitate , Red Hat Linux poate lansa configurarea care va corespunde si va poate acorda permisiunile corespunzatoare , pentru fisiere si programe.
Dupa ce calculatorul a fost pus in functiune , iar sistemul de operare a fost lansat , vedeti fie un ecran grafic de conectare (in mod prestabilit ) , fie un prompt de conectare bazat pe text.
Prompt-ul bazat pe text ar trebui sa arate ca acesta :
Red Hat Linux relese
Kernel 2.4.18-11 on an i686
localhost login :
Ecranul grafic de conectare reprezinta de obicei intrarea in interfata grafica cu utilizatorul ( GUI ) X Window System.
La acesta fereastra sunt atasate numeroase optiuni , adica :
Pentru o deschidere normala a sesiunii de lucru , la prompterul de conectare tastati numele dumneavostra de utilizator si , cand vi se solicita , parola dumneavoastra. Fiecare sistem Linux are un superutilizator (root user) si cel putin un utilizator care nu este superutilizator ( cu un nume ales de dumneavostra ) atribuit la instalarea sistemului Linux.
Superutilizatorul ( tastati literal cuvantul root ca nume de utilizator) are capacitatea de a rula programe , de a utiliza fisiere si de a schimba configuratia calculatorului , in orice mod doreste. Deoarece superutilizatorul are puteri speciale si de aceea sta in putera lui sa provoace sticaciuni insemnate, de obicei deschideti sesiunea de lucru ca utilizator obisnuit ( care are acces doar la fisierele utilizatorului respectiv si la cele la care au acces toti ceilalti) .
Daca sistemul dumneavostra Red Hat Linux nu are GUI ( sau are o asemenea interfata care insa pe moment nu functioneaza ) , trebuie sa introduceti comenzile din interpretorul de comenzi. Daca utilizati o interfata de interpretor , primul lucru pe care-l vedeti este un prompt de interpretor . Promptul prestabilit pentru un utilizator este semnul dolarului :
$
Promptul prestabilit pentru superutilizator este semnul diez :
#
Pentru majoritatea sistemelor Red Hat Linux , prompturile $ sau # sunt precedate de numele dumneavoastra de utilizator , numele sitemului si numele catalogului curent . Astfel , de exemplu un prompt de conectare pentru utilizatorul numit user1 la un calculator numit user2 , in conditiile in care catalogul curent este /tmp , ar arata astfel :
[user@user] $
Puteti schimba promptul astfel incat acesta sa afiseze oricare caractre doriti. Ati putea utiliza in calitate de prompt catalogul curent , data calendaristica , numele calculatorului local sau oricare sir de caractere .
Cand deschideti sesiunea de lucru la un sistem Linux , Linux sesizeza ca aveti o anumita identitate. Acea identitate include numele dumneavostra de utilizator , numele de grup , etc. Linux urmareste de asemenea, sesiunea de conectare : stie cand ati deschis sesiunea de lucru cat adurat perioada de inactivitate si de unde ati deschis sesiunea de lucru. Iata un exemplu unde s-a schimbat proptul. Iata si comanda care s-a introdus in terminal si aici rezultatul ei
Pentru a afla informatii referitoare la identitatea dumneavosastra , utilizati comanda id astfel :
$ id
uid=0(root) gid=0(root) groups=0(root),1(bin),2(daemon),3(sys),4(adn),6(disk),10(wheel)
Aceasta arata ca numele de utilizator este root , care este reprezentat prin identificatorul numeric de utilizator (uid)0. Aici , grupul principal pentru root se numeste root, care are la randul sau identificatorul de grup (gid)0
root apartine si altor grupuri numite 1(bin),2(daemon),3(sys),4(adn),6(disk),10(wheel). Aceste nume si numere reprezinta permisiunile pe care le are root pentru a accede la resursele calculatorului.
Pentru a afla care este catalogul curent , tastati comanda
$ pwdPentru a parasi interpretorul de comenzi dupa ce ati terminat , fie tastati exit , fie apasati Ctrl+D.
Daca iesirea se face din interpretorul de conectare ( interpretorul lansat in executie cand ati deschis sesiunnea de lucru ) tastati logout pentru a parasi interpretorul.
Este neplacut ca dupa ce ati tastat o linie de comanda lunga sau complicata sa descoperiti ca ati tastat ceva gresit. Din fericire , unele caracteristici ale interpretorului va permit sa repelati liniile de comenzi precedente , sa editati acele linii sau sa completati o linie de comanda tastata partial.
Istoricul(history) interpretorului este o lista pe care le-ati introdus anterior. Utilizand comanda history , puteti vedea comenzile tastate de dumneavoastra anterior. Dupa aceea , utilizand diverse caracterisitici ale interpretorului , puteti repela liniile de comenzi individuale din acea lisat si le puteti modifica oricum doriti.
$history 3Lucrul cu un interpretor de comenzi cu linie de comanda , din Red Hat Linux , poate fi mai complicat decat utilizarea unei interfete GUI , dar ofera multe caracteristici puternice si flexibile. Acest capitol descrie deschiderea unei sesiuni de lucru in Red Hat Linux si utilizarea comenzilor interpretorului. Printre caracteristicile pentru rularea comenzilor se numara repelarea comenzilor dintr-o lista history , completarea comenzilor si reunirea comenzilor in diverse moduri.